Ora în plus
Duminică dimineața, ceasul din bucătărie a dat o oră înapoi. Mango nu știa asta. S-a trezit la ora lui și a venit la ușa dormitorului.
Mama a auzit: mârr.
Tata a auzit: mârr.
Și Siena a auzit:
— E ora mesei. Știu sigur. Burta mea știe.
— Azi avem o oră în plus, a spus tata. Și a făcut clătite.
Kiwi a stat lângă aragaz. Nu a sărit. Aproape.
— Miroase a clătite! Sunt pentru mine? Una? Jumătate? O bucățică?
Ți-ri-ri. Lămâița a ciocănit în geamul de la terasă. Tata i-a pus o firimitură de clătită pe balustradă. Lămâița a mâncat-o, apoi a zburat pe trapă și a cântat.
Trapa s-a ridicat. Și din ea au ieșit gâște. Una, două, trei, patru, cinci. Albe, una după alta, legănat.
Mama a auzit: ga-ga.
Tata a auzit: ga-ga.
Și Siena a auzit:
— Bună dimineața. Am venit din Cartierul Gâștei. Am venit cu toatele. Noi mergem mereu cu toatele.
Gâștele au intrat în cameră, una după alta, până la fereastra de lângă pătuț. Acolo, lângă spirala de argint a melcilor, fiecare a lăsat pe pervaz o pană albă. Una, două, trei, patru, cinci.
Mango s-a uitat la pene.
— Pene, a zis. Pe pervazul meu.
Și s-a culcat sub pervaz.
Seara a venit cu o oră mai devreme. Spirala a luminat ușor. Penele s-au mișcat încet, fără vânt. Fșș. Fșș. Ca cineva care leagănă un pătuț.
Turn după turn, orașul Siena a adormit.
Noapte bună, Siena.